Prima linie a tabelului de acuitate vizuală. Definiția acuității vizuale: reguli, metode, tabele - Leziuni September

Tabele pentru examenul ocular în oculist: o varietate de mese și utilizarea lor de către oftalmolog

Abilitatea de a numara degetele la o anumita distanta Miscarea mainii Abilitatea de a distinge daca o mana se misca sau nu in fata pacientului Perceptia luminii Abilitatea de a distinge daca ochiul percepe orice fel de lumina Nici o perceptie a luminii Inabilitatea de a vedea lumina – orbire totala Multi oameni au unul dintre ochi cu o acuitate vizuala superioara celuilalt.

Acuitatea vizuală: verificarea acuității vizuale

De asemenea, persoana care are un camp vizual mai ingust de 20 de grade este considerata oarba. Masurarea acuitatii vizuale Acuitatea vizuala se masoara in mod normal monocular, cu ajutorul unui model optotip pentru vederea la distanta, un alt model optotip pentru vederea de aproape si un ocluzor pentru acoperirea ochiului care nu este testat.

Pasii pentru masurarea acuitatii vizuale sunt urmatorii: Plasati modelul la 20 de picioare distanta sau 6 metri si asigurati o iluminare pe suprafata lui de lux. Daca pacientul poarta ochelari, atunci testarea se face folosindu-i. Plasati ocluzorul in dreptul ochiului care nu e testat. Primul ochi evaluat este rețetă de aloe pentru a îmbunătăți vederea care se crede a avea o vedere mai slaba sau acela cu care pacientul afirma ca vede mai slab.

Incepeti aratand pacientului optotipurile mari si continuati cu cele mai mici.

Tabel pentru testarea acuității vizuale în oculist

Pacientul trebuie sa le identifice pe fiecare in parte si sa le comunice examinatorului. Ambele prima linie a tabelului de acuitate vizuală, cu si fara aceasta gaura mica, trebuie inregistrate.

Schimbati ocluzorul la celalalt ochi si procedati la fel ca si la primul ochi.

AFLA CAT DE BINE VEZI!

Dupa ce au fost evaluati ambii ochi pentru vederea la distanta, urmeaza evaluarea acuitatii vizuale pentru vederea de aproape. Plasati un model Snellen modificat pentru vederea de aproape la 40 cm distanta. Apoi repetati testul de mai sus. Dupa ce se masoara acuitatea vizuala monoculara pentru fiecare ochi in parte, va fi masurata acuitatea vizuala binoculara, deoarece poate fi mai buna decat cea monoculara, daca la nivel cerebral se prelucreaza cele 2 imagini si se obtine o imagine mai buna decat monocular, dar sunt si situatii cand acuitatea vizuala binoculara este mai slaba decat cea monoculara.

Consideratii privind masurarea acuitatii vizuale Masurarea acuitatii vizuale implica mai mult decat capacitatea de a vedea optotipurile. Pacientul trebuie sa fie cooperant, sa inteleaga optotipurile, sa fie capabil sa comunice cu examinatorul. Daca vreunul din acesti factori lipseste, atunci masuratorile nu vor reprezenta prima linie a tabelului de acuitate vizuală vizuala reala a pacientului.

Acuitatea vizuala este un test subiectiv. Daca pacientul are vreo problema, este bolnav, nu poate sa coopereze, oricare din acesti factori pot face masurarea acuitatii vizuale mai rea decat este. Pacientii care nu stiu sa citesca, vor fi inregistrati ca avand o acuitate vizuala foarte scazuta daca nu se cunoste acest lucru. Variabile cum sunt dimensiunea pupilei, adaptarea luminii de fond, durata prezentarii, tipurile de optotipuri folosite, efectele de interactiune cu contururile vizuale adiacente, toate acestea pot afecta masurarea acuitatii vizuale.

Vederea „normala” Acuitatea vizuala depinde de cat de precis si exact este lumina focalizata pe retina, de integritatea elementelor neuraleale ochiului si de facultatea interpretativa a creierului.

La oameni, acuitatea maxima a unui ochi sanatos, emetrop este de aprox. Unii oameni, desi pot suferi de alte probleme vizuale, cum ar fi nedistingerea culorilor, reducerea contrastului sau inabilitatea de a urmari obiecte care se misca repede, pot avea o acuitate vizuala normala. O acuitate vizuala normala este necesara dar nu prima linie a tabelului de acuitate vizuală o vedere normala.

Motivul pentru care testul de acuitate vizuala este folosit pe scara mare este acela ca acest test corespunde foarte bine cu activitatile normale pe care le poate face o persoana si astfel, se evalueaza modul in care aceasta le poate face. Modelul Snellen Asa cum am precizat deja, modelul Snellen se foloseste pentru masurarea acuitatii vizuale.

Modelul traditional cuprinde 11 randuri cu litere de tipar. Primul rand contine o singura litera foarte mare. Urmatoarele prima linie a tabelului de acuitate vizuală contin un numar din ce in ce mai mare de prima linie a tabelului de acuitate vizuală care descresc ca marime. Un pacient care face acest test, trebuie sa isi acopere un ochi cu mana si sa citeasca cu voce tare literele de pe fiecare rand, incepand de sus.

Cel mai mic rand care poate fi citit cu precizie indica acuitatea vizuala a acelui ochi. Simbolurile modelului se numesc optotipuri. La modelul Snellen traditional, optotipurile sunt litere de tipar. Dar nu sunt orice fel de litere, ci au o anumita geometrie, si anume: grosimea liniilor este egala cu grosimea spatiilor albe dintre linii; inaltimea si latimea unui optotip este de 5 ori grosimea liniei.

Acuitatea vizuala este definita ca fractie dintre distanta la care este facut testul si distanta de la care poate fi identificat cel mai mic optotip, sub un unghi de 5 minute de arc.

  • Factori care strică vederea
  • Definiția acuității vizuale: reguli, metode, tabele - Leziuni September
  • Vederea a căzut o vreme
  • Utilizarea tabelelor pentru a determina acuitatea vizuală Acuitate vizuală Este un indicator al vigilenței ochiului uman, adică modul în care ochiul poate vedea două puncte la o distanță minimă.

La testele de acuitate, modelul este plasat la 20 de picioare 6 metri distanta. La aceasta distanta, optotipurile de pe randul reprezentand acuitatea normala sunt la un unghi de 5 minute de arc, iar grosimea liniilor si a spatiilor dintre linii sunt la un unghi de 1 minut de arc. Modelul Snellen Astigmatismul Astigmatismul este cea mai comuna problema de vedere. Este un defect de vedere cauzat de forma neregulata a corneei astigmatism corneeal.

Uneori, astigmatismul este rezultatul formei neregulate a cristalinului – acesta numindu-se astigmatism lenticular. Cel mai des intalnit insa este astigmatismul corneeal. Corneea, in loc sa aiba forma unei sfere, este elipsoidala si reduce astfel abilitatea corneei de a focaliza lumina.

prima linie a tabelului de acuitate vizuală

Astigmatismul este o eroare de refractie a ochiului, in care exista o diferenta a puterii de refractie in diverse plane ce contin axa vizuala a ochiului.

Adica ochiul are puncte de focalizare diferite in planuri diferite. De exemplu, imaginea poate fi clar focalizata pe retina in plan orizontal, insa in plan verticaleste focalizata in fata retinei.

Daca imagine aunei surse de lumina indepartate, formata in focarul-obiect al ochiului, are o forma sferica in cazul ochiului normal, in cazul astigmatismului va aparea o imagine sub forma a doua linii in planele focale planele de puteri maxima, respectiv minima a ochiuluidatorita refractiei diferite a razelor de lumina in cele doua plane.

Definiția acuității vizuale: reguli, metode, tabele

Cu cat cele doua imagini sunt mai indepartate una de alta, cu atat gravitatea astigmatismului e mai mare. Sunt forme regulate de astigmatism, cand cele doua imagini virtuale formate pe retina formeaza un unghi de 90°, si forme neregulate de astigmatism, cand imaginile formeaza un unghi diferit de 90° sunt asezate oblic una fata de alta.

prima linie a tabelului de acuitate vizuală

In mod normal, astigmatismul este ereditar, multi oameni se nasc cu o asemenea forma a corneei. Dar astigmatismul poate rezulta si din alte cauze, cum ar fi o ranire a ochiului, anumite tipuri de chirurgie sau mai poate rezulta si de la keratoconus boala care cauzeaza subtierea graduala a corneei. Astigmatismul poate fi corectat cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact sau chirurgiei refractive. Pentru a determina existenta astigmatismului si a cuantifica axele acestuia, exista mai multe teste folosite de oftalmologi in timpul examinarii oculare.

Modelul Snellen poate releva initial o acuitate vizuala scazuta. Keratometrul se poate folosi pentru a masura curbarea meridianelor pe suprafata corneei.

Citim pentru voi Organizația Mondială a Sănătății a scos la iveală în Octombrie numere noi cu privire la cei care au afecțiuni ale vederii. La nivel global, se estimează că aproximativ 1,3 miliarde de oameni se confruntă cu o anumită formă de afectare a vederii. În ceea ce privește vederea la distanță, milioane de persoane au o ușoară diminuare a vederii, de milioane au deficiență de vedere moderată până la severă, iar 36 de milioane sunt orbi. Dar cum afli dacă ai nevoie de un astfel de ajutor vizual?

Topografia poate fi, de asemenea, folosita pentru a obtine o reprezentare mai exacta a formei corneei. Retinoscopia poate furniza o estimare obiectiva a erorilor de refractie ale ochiului, iar utilizarea cilindrilor incrucisati Jackson intr-un foropter poate fi folosita pentru a rafina aceste masuratori. Pentru a determina astigmatismul regulat se utilizeaza metoda fantei Donders. Se izoleaza un fascicul plan de raze printr-o fanta de 1 mm latime, asezata diametral in fata pupilei subiectului, rotindu-se lent fanta.

Pentru doua pozitii unghiulare ale acestei fante, fasciculul se refracta ca si cum ochiul ar avea numai suprafete sferice de revolutie si poate fi corectat numai cu lentile sferice.

prima linie a tabelului de acuitate vizuală

Se cauta prin tatonare aceste pozitii coincid cu meridianele principale ale ochiului si se determina puterile lentilelor sferice de corectie. Diferenta acestor puteri este diferenta astigmatica.

Acuitatea vizuala

Metoda cadranului lui Parent – pacientul priveste un ecran pe care sunt desenate raze negre pe fond alb. Testul foloseste urmatoarea proprietate: dreapta perpendiculara pe meridianul cel mai putin ametrop va fi vazuta mai clar.

Subiectul este asezat la 5 m si i se cere sa spuna daca vede toate razele cadranului lui Parent la fel de nete miopul va trebui sa poarte ochelari. Daca razele nu sunt vazute toate la fel de clar, se cauta sa se faca clare privind printr-o lentila cilindrica cu axa indreptata in directia meridianului principal de putere minima. In cazul astigmatismului hiperopic sau mixt, daca punerea la punct se face pe cercul de difuzie minima, o valoare Vb va corespunde unui astigmatism de 2 ori mai mare decat ametropia R.

Ametropia R se calculeaza cu formula R Vb O alta metoda de determinare a astigmatismului este metoda cetei. Intreg testul apare neclar. Se micsoreaza progresiv puterea lentilei si se atenueaza ceata pana cand se obtine aproape un astigmatism miopic simplu.

Practic, schimbarea lentilelor se opreste cand se obtine o acuitate de 0,5 5. In acest moment, focala posterioara este aproape de retina, iar cu testul de astigmatism se recunoaste directia dreptelor care se vad cel mai clar, ceea ce determina meridianele principale.

Daca subiectul are astigmatism miopic compus, o lentila divergenta il va aduce in stadiul dorit, dar trebuie avut grija sa nu se produca astigmatism mixt, deoarece acomodarea ar falsifica rezultatele.

Se aseaza apoi in fata ochiului, pe langa lentila sferica, un cilindru concav negativ cu axa perpendiculara pe directia de claritate maxima. Focala anterioara se apropie de retina, cealalta ramane fixa. Se mareste progresiv puterea cilindrului, pana la identitate de aspect a testului in toate directiile.

  • Linii pentru antrenarea viziunii
  • Acuitatea vizuala referat
  • Oftalmolog Ulan Ude
  • Miopia și valoarea hiperopiei Acuitatea vizuală este determinată de simbolurile dimensiunii minime pe care pacientul o recunoaște.

Astigmatismul este corectat si subiectul transformat in miop simplu fara astigmatism. Se modifica usor corectia sferica pentru a transforma miopul in emetrop, cautand sa se obtina o acuitate maxima. Se verifica apoi din nou astigmatismul si, la nevoie, se aduc modificari cilindrilor in timpul operatiunilor, capul trebuie mentinut drept.

Un alt test este testul cu mire si capriori. Acest test, in cazul in care este orientat dupa meridianul cel mai putin miop, apare cu liniile unei mire mai negre decat liniile celeilalte, care este perpendiculara pe prima, iar liniile capriorilor apar la fel de cenusii. Puterea cilindrului corector va fi aceea care face ca mirele sa apara identice ca innegrire. Pentru determinarea directiilor planelor principale, se roteste testul pana liniile capriorilor sunt la fel de neclare.

TestulRaubitschok – consta din doua parabole simetrice in raport cu o directie meridiana. Testul apare cu liniile la fel de negre, daca axa de simetrie a testului coincide cu o sectiune principala a ochiului astigmat in practica, se roteste testul pana cand se obtine aceasta conditie.

Pentru a determina corectia, se adauga lentile sferice negative, cu pas de -0,25 dpt. Cilindrul corector este egal cu diferenta puterilor intre cele doua plane principale. Urmeaza apoi sa se faca verificarea binoculara. Lentila trebuie sa poata fi rotita in jurul unei axe, asezata in planul axelor cilindrului, facand 45 cu acestea.

Cu ajutorul cilindrului incrucisat, un emetrop este transformat in astigmat mixt de 0,5 dpt.

V-ați gândit vreodată să faceți un test de vedere? Faceți-l aici!

Pentru a verifica daca cilindrul prescris are putere exacta, se suprapune cilindrul incrucisat, facand sa coincida axa sa concava cu axa concava a corectiei.

Privind tabloul cu optotipuri, se compara acuitatea obtinuta in aceasta pozitie si dupa ce cilindrul a fost rotit. Literele trebuie sa apara la fel de clare sau neclare. Daca erau mai neclare in prima pozitie, trebuia micsorata puterea cilindrului concav, in caz contrar trebuie marita. Pentru verificarea pozitiei axei cilindrului, se aseaza cilindrul incrucisat la 45 fata de orientarea ce o avea in incercarea precedenta. Testele trebuie sa apara la fel de neclare in cele doua pozitii ale cilindrului incrucisat.

O alta metoda de utilizare a cilindrului incrucisat este urmatoarea: folosind tabloul de optotipuri cu cercuri, se determina cea mai buna corectie sferica.

prima linie a tabelului de acuitate vizuală

Daca acuitatea este mai buna de 0,5 dpt. Se pune aparatul in diverse pozitii – 0 si daca nu se obtine o modificare de netitate, inseamna ca ochiul nu are astigmatism. Daca se constata diferente, se adauga cilindrul de -0,5 dpt. Daca acuitatea nu se modifica, pozitia cilindrului este cea mai buna; daca acuitatea se modifica, se schimba pozitia ansamblului prin retusuri succesive, pana se obtine egalitate de netitate.

Astfel se determina pozitia axei cilindrului. Se deplaseaza cilindrul incrucisat si se modifica puterea cilindrului corector, pana se obtine egalitate de netitate in cele 2 prezentari ale cilindrului incrucisat. Se obtine astfel puterea cilindrului diferenta astigmatica. Verificare corectiei Metoda variatiei corectiei - dupa determinare corectiei, se adauga o lentila de -0,25 dpt. Liniile testelor trebuie sa se pastreze la fel de nete.

Testul bicolor – subiectul priveste o suprafata iluminata din spate cu doua zone alaturate, una colorata in rosu si cealalalta in verde; pe ambele suprafete sunt scrise niste litere. Cele doua zone trebuie sa aiba luminante egale. Linia de separatie dintre ele este verticala. Un emetrop vede literele de la o distanta de 5 metri la fel de nete si pe rosu, si pe verde.

Daca pacientul vede mai clar pe rosu, atunci este miop si se adauga corectie din -0,25 in -0,25 dpt. Generarea pe calculator a testelor vizuale - solutia viitorului?

In decursul ultimelor doua decade s-au realizat progrese semnificative in metodologiile de testare a aspectelor vitale functiei vizuale. Publicatiile de specialitate contin numeroase informatii privind noi tipuri de teste, ce s-au dovedit a oferi informatii importante privind sistemul vizual.

Din pacate, doar putine dintre ele au fost introduse in practica clinica. Majoritatea clinicienilor au la dispozitie un numar redus de teste, unele din cele utilizate curent fiind bazate pe principii vechi, depasite. Exista mai multe motive ale acestei situatii, de natura practica, educationala, economica si chiar politica. Un motiv important il reprezinta si preocuparea cercetatorilor din domeniul testarii vederii de a realiza noi metode de testare si mai putin de le aduce la o forma transferabila in practica clinica.

Ca rezultat, clinicienii au la dispozitie un set limitat, insuficient si depasit de teste, disponibile pe panourile si pe prima linie a tabelului de acuitate vizuală de teste si pe o combinatie de panouri de mana sau de perete. Dezvoltarile actuale in domeniile calculatoarelor personale si perfectionarile tehnologice ale dispozitivelor de afisaj creeaza conditiile pentru introducerea in practica clinica a acestor metode.

Dispozitivele de afisaj display-urile sau monitoarele moderne ale calculatoarelor personale, tuburile catodice, cat si ecranele cu cristale lichide, sunt capabile sa produca un numar nelimitat de stimuli vizuali pe ecran, oferind clinicianului acces la prima linie a tabelului de acuitate vizuală numar foarte ridicat de teste.

Exista mai multe studii pe plan international consacrate utilizarii calculatoarelor personale pentru testarea sistemului vizual. In continuare se va prezenta o sinteza a celor mai recente preocupari pe plan international, atat privind utilizarea calculatoarelor personale pentru producerea de teste, cat si privind metode noi de testare.

Sunt analizate solutiile de realizare a testelor vizuale si sunt discutate tipuri de dispozitive de afisaj, evidentiindu-se avantajele si dezavantajele fiecarui sistem in raport cu utilizarea sa la testarea vizuala. Dispozitivele de afisaj Cea mai simpla metoda de realizare a testelor vizuale este imprimarea lor pe hartie, obtinandu-se panourile de testare de mana sau de perete.

Metoda este usor de realizat si permite, folosind metodele moderne de imprimare, un control foarte precis al contrastului, culorii si configuratiei spatiale. Observarea acestor teste se bazeaza pe reflexia luminii pe suprafata panourilor. Principalul dezavantaj al panourilor reflective este necesitatea unei iluminari exterioare. In practica, este foarte dificila asigurarea unei iluminari adecvate si uniforme pe suprafata panoului. Aceasta problema poate fi rezolvata intr-o anumita masura prin tiparirea testelor pe un material difuzant, iluminat apoi din spate.

Pe acest principiu sunt realizate tablourile de optoteste sau proiectoarele de teste. In acest caz este mai dificil de realizat un control bun al contrastului si culorii. Trebuie avut grija ca iluminarea sa se realizeze cu lumina alba, iar materialul pe care sunt desenate optotestele sa nu modifice culoarea. Un dezavantaj al solutiilor mentionate este existenta doar a unui numar limitat de teste, fara posibilitati de reglare a contrastului, culorii sau configuratiei spatiale.

Limitarea numarului de teste este impusa uzual de considerente de gabarit.

Ațiputeafiinteresat