Stratificarea vederii

stratificarea vederii

Cu alte cuvinte, sînt anexe ale aparatului vizual. To­tuşi, în limbajul anatomoclinic curent, sub denu­mirea de anexe organa oculi accessoriase înţeleg numai unele anexe ale globului ocular şi sînt scoase din această categorie elementele care, neluînd parte direct la recepţia undelor luminoase, intră totuşi în componenţa globului însuşi.

stratificarea vederii umflarea vederii

Bulbul ocular bulbus oculi este o sferă for­mată din trei membrane concentrice, care delimi­tează un spaţiu ocupat de mediile transparente şi refringente, cu alte cuvinte de aparatul dioptrie, care au rolul de a concentra razele luminoase în punctul cu rezoluţia maximă. Cele trei membrane sînt: membrana fibroasă sau sclera, membrana vasculară sau coroida şi membrana internă sau retina.

Membrana fibroasă tunica fibrosa oculi este opacă. Porţiunea sa anterioară este în schimb transparentă şi se nu­meşte cornee cornea.

Stratificarea a retinei ochilor: cauze și consecințe

Membrana vasculară tunica vasculosa bulbi are şi ea mai multe porţiuni. Partea sa cea mai întinsă dublează faţa profundă a scleroticii şi alcă­tuieşte coroida choroidea.

In zona anterioară, membrana vasculară, prezintă o îngroşare circu­lară: zona ciliară corpus ciliaredin care se des­prinde o membrană fibroasă care, dispunîndu-se în plan frontalîn dreptul corneei, formează dia­fragma ochiului — irisul iris. Membrana internă — retina — este nervoasă.

Mediile transparente şi refringente sînt, pe lingă cornee, care şi ea joacă, un asemenea rol: umoarea apoasă, cristalinul şi umoarea sticloasă.

Umoarea apoasă humor aqueus este un lichid care se găseşte în camera anterioară a ochiului camera bulbi anterior. Cristalinul lens este o lentilă biconvexă, care reprezintă elementul va- riabil al sistemului optic al ochiului.

Umoarea sti­cloasă corpus vitreum stratificarea vederii o masă semilichidă, care umple cea mai mare parte a camerii posteri­oare a ochiului camera posterior bulbi. Globul ocular se găseşte în orbită, la nivelul bazei acesteia. El se află separat de grăsimea lojei posterioare a stratificarea vederii corpus adiposum orbitae printr-o lamă conjunctivă, care îl înconjură pe partea sa posterioară, şi care este denumită capsula lui Tenon vaginae bulbi.

Ochiul este apărat în partea anterioară de cele două pleoape palpebrae care închid baza orbitei. Ele delimitează crăpătura palpebrală rima palpebrarumdeschisă în timpul funcţionării aparatului vizual şi închisă în timpul somnului, cît şi atunci cînd asupra ochiului este proiectat un fascicul luminos prea intens etc.

Su­prafaţa anterioară a corneei este umectată de la­crimile secretate de glanda lacrimală glandula la-crimalis. Ele se revarsă în fundurile de sac con-junctivale superioare fornix conjunctivae şi se răspîndesc pe suprafaţa anterioară a globului ocu­lar prin mişcările de clipire ale pleoapelor. Lacri­mile sînt evacuate în meatul inferior al foselor nazale meatus naşi inferior prin intermediul con­ductelor lacrimale canaliculus lacrimalisale sa­cului lacrimal saccus lacrimalis şi ale canalului lacrimo-nazal dactus nasolacrimalis.

Globul ocular se învîrteşte pe loc şi este în­dreptat în direcţia obiectelor sau zonelor de ex­plorat, cu ajutorul unor muşchi striaţi: muşchii drepţi m. Mişcările celor doi globi oculari se produc coordo­nat mişcările conjugate ale gl. Mecanismele de coordonare ale acestor mişcări asigură suprapunerea cîmpuri-lor vizuale şi viziunea binoculară.

Excitaţiile lumi­noase recepţionate la nivelul ochilor sînt vehicu­late înspre sistemul nervos central pe calea ner­vului optic n. Toate formaţiunile descrise anterior, exceptînd vasele şi nervii, alcătuiesc anexele globilor oculari organa oculi accessoria. Această sferă nu este însă perfectă. Raza stratificarea vederii curbură a corneei este de 8 mm, pe cînd aceea a retinei de 11,5 mm.

Organul vederii (Organum visus) ochiul (oculus)

Pentru orientare şi pentru diverse localizări se întrebuinţează o serie de coordonate şi termeni, fără substrat anatomic propriu-zis. Astfel, globul ocular a fost comparat cu globul terestru.

stratificarea vederii viziunea unui ochi 0 75

I se descrie un pol anterior polus anterior şi unul posterior polus posteriorreprezentînd punctele lui cele mai proeminente în cele două direcţii. Linia dreaptă care uneşte cei doi poli se numeşte axul ochiului.

Deosebim două axe, care reprezintă de fapt diametre. Axul extern al ochiului axis bulbi externus se întinde de la punctul cel mai proemi­nent al feţei anterioare a corneei la punctul cel mai proeminent al segmentului posterior al globului ocular.

Antrenament 42 de zile ~ ziua 39~ - Smart Reading Antrenament de vedere periferic Desprinderea, stratificarea, distrofia, degenerarea retinei.

El măsoară circa 24 mm. Axul intern al ochiului axis bulbi internus uneşte faţa poste-rioară a corneei din dreptul punctului stratificarea vederii mai proeminent al acesteia cu faţa anterioară a retinei, de asemenea în dreptul punctului celui mai retras al porţiunii posterioare a acesteia.

Axul in­tern este de aproximativ 21—22 mm. Metode de restaurare a vederii online două axe coincid cu ceea ce se numeşte axul optic al sistemului ocular axis opticuscare trece de ase­menea prin cei doi poli.

Corecția vederii cu laser Visus Moscow Iată remediul care reduce dioptriile şi regenerează ţesutul ocular! Remediul care reduce dioptriile şi regenerează ţesutul ocular reduce dioptriile prin îmbunătăţirea vederii şi a regenerării ţesuturilor oculare. Odată cu îmbătrânirea, acest pigment se acumulează în epiteliul retinian şi joacă un fiind necesare ajustarea rapidă a vederii la întuneric şi o restabilire rapidă a a integrităţii colagenului şi favorizarea activării regenerării purpurei retiniene, biosintezei mucopolizaharidelor din ţesutul conjunctiv şi refacerea învelişului.

Trebuie să facem o diferenţă între axul optic şi cel vizual. Acesta din urmă se întinde între obiectul fixat de privirea noastră şi punctul vi­ziunii maxime de pe retină, situat în fovea cen-tralis.

Cele două axe se întretaie la nivelul crista­linului sub un unghi ascuţit, de valoare mică.

Stratificarea a retinei ochilor: cauze și consecințe

Linia circulară trasată pe suprafaţa globului, situată la egală distanţă de cei doi poli se numeşte ecuator equator. El împarte ochiul în două hemi-sfere egale.

Meridianele maridiani sînt linii circu­lare care trec prin cei doi poli şi ecuator.

stratificarea vederii îmbunătățirea medicamentelor pentru vedere

Se fac referinţe mai ales la meridianul vertical şi la cel orizontal. Diametrul transversal al ochiului este de 23,5 mm, iar cel vertical de 23 mm. Deci globul este uşor turtit de sus în jos. Ea are două porţiuni: una posterioară, opacă, numită sclerotică, şi una ante­rioară, transparentă — corneea.

Sfera goală reprezentată prin scle­rotică stratificarea vederii prezintă încă două orificii, unul ante­rior mare, la nivelul căruia se continuă cu corneea, şi unul mai mic posterior, determinat de trecerea nervului optic, care o perforează.

Sclerotică este o membrană fibroasă rezistentă, formată dintr-o pătură groasă, numită stratul propriu al scleroticei substantia propria scleraecăptuşită la suprafaţă de o lamă conjunctivă, laxă lamina episcleralis. Pe faţa profundă dinspre coroidă se aşterne o altă lamă conjunctivă lamina fusca scleraecare o leagă de formaţiunea sub-jacentă, adică de choroidă. Stratul propriu este alcătuit din fibre conjunctive, grupate în fascicule şi lame.

Printre ele se află şi fibre stratificarea vederii.

Antrenament de vedere periferic - Vederea periferică în sport. Cât de importantă este aceasta?

For­maţiunile conjunctive se întretaie în mai multe direcţii, realizînd un fel de plasă. Ochiurile acestei plase sînt în general alungite în sens anteroposte-rior. Reţeaua plasei este întărită de o serie de fibre circulare, paralele cu ecuatorul. Ele sînt abundente îndeosebi în apropierea limbului sclerocorneean şi devin din ce în ce mai rare înspre ecuator. Ele­mentele conjunctive prezintă o foarte uşoară ondu-laţie, care permite o destindere redusă a sclero­ticei.

Antrenament de vedere periferic

Revenirea" la dispoziţia iniţială este asigurată de fibrele elastice. Sclerotică are o culoare albă, o grosime de 1 mm în partea posterioară şi se subţiază pro­gresiv înspre cornee 0,6—0,7 mm.

Ea este ceva mai groasă la nivelul inserţiilor musculare. Scle­rotică copilului este mai subţire decît cea a adul­tului şi din această cauză are o coloraţie mai albăstruie, întrucît prin transluciditate apare pig­mentarea coroidei, situată dedesubt. Suprafaţa exterioară a scleroticei vine în raport cu elementele orbitei. Ea este în contact direct cu foiţa viscerală a capsulei lui Tenon vagina bulbinumită şi lama episclerală lamina episcleralisşi cu spaţiul suprascleral spatium intervaginale.

Prin intermediul acestora şi al foiţei parietale a capsulei, sclerotică are raporturi cu grăsimea or­bitei corpus adiposum orbitaecare formează un pat viziune ca într-o ceață globul ocularcu muşchii care stratificarea vederii pe lîngă ea şi pe urmă se insera pe ea şi cu vasele şi nervii regiunii. Este porţiunea accesibilă exame­nului clinic direct. Suprafaţa interioară a scleroticei vine în ra­port cu membrana vasculară tunica vasculosa bulbi.

O scădere semnificativă a vederii laterale apare după 60 de ani. Este posibil să se dezvolte o vedere laterală Trebuie menționat că revizuirea părților nu numai că este posibilă, ci trebuie, de asemenea, dezvoltată. Pentru ce este pregătirea?

Cele două membrane pot aluneca una pe alta graţie unui sistem de spaţii conjunctive spatium peri-choroideale. Cînd se separă sclerotica de coroidă, artificial, prin tracţiune, o parte din ţesutul lax rărnîne aderent de scleră. Această stratificarea vederii a fost denumită lamina fusca sclerae. Orificiul anterior al stratificarea vederii nu are o exis­tenţă stratificarea vederii. La acest nivel sclerotica se continuă cu corneea.

Limita dintre sclerotica opacă şi cor­neea transparentă este evidentă şi se numeşte limbul sclerocorneean limbus corneae. El este identic cu circumferinţa corneei.

La suprafaţă, limita dintre sclerotica şi cornee este marcată de un şanţ circular puţin profund, numit sulcus sclerae. Orificiul posterior este aşezat pe segmentul posterior al ochiului, medial şi puţin dedesubtul polului posterior. El reprezintă locul pe unde părăsesc globul ocular firişoarele nervoase din a căror alăturare ia naştere nervul optic n. Orificiul posterior este o fosetă crateriformă, care interesează toată grosimea scleroticei şi care este astupată de o membrană perforată de o stratificarea vederii de orificii — lama ciuruită.

Lama ciuruită este formată din lamele cele mai profunde ale scleroticei, la care se adaugă şi elemente din coroidă. Prin găurile ei fibrele ner­vului optic părăsesc globul ocular. După traver­sarea scleroticei, acestea se înconjură cu o teacă de mielină şi în consecinţă nervul optic pare că se îngroaşă părăsind ochiul.

Organul vederii (Organum visus) ochiul (oculus)

Dura mater şi arahnoida tecii nervului optic se continuă cu lamele superficiale ale scleroticei, iar pia mater cu lamele profunde, putînd intra în contact chiar cu coroidă. Cele două spaţii menin-geale din teacă: spaţiul subdural cavum subdu-rale şi spaţiul subarahnoidian cavum subarach-noidealese termină sub forma unor funduri de sac, în contact cu globul ocular.

In apropierea limbului sclerocornean, în stra­turile profunde ale scleroticei se află stratificarea vederii canal circularconcentric cu limbul.

  1. Cauza retinoschisis X-linked este o gena care se leaga de sex cromozom X.
  2. И вы не задаете - Еще в детстве, - сказал Арчи, - нас приучают не тратить время на вопросы, относительно которых мы не располагаем достаточной информацией.
  3. А где ты взял лодку.

Se numeşte canalul venos al lui Schlemm sinus venosus sclerae. El este turtit anteroposterior şi i se descrie un perete anterior sau extern şi unul posterior sau intern fig. Lumenul canalului nu este uniform, ci Tunica conjunchva.

Ațiputeafiinteresat