Viziune lingvistică, Wilhelm von Humboldt - Wikipedia - Viziune lingvistică

Wilhelm von Humboldt - Wikipedia

Von Humboldt[ modificare modificare sursă ] Wilhelm von Humboldt s-a născut la Potsdam în și a murit la Tegel în A fost crescut și educat în mediul dezasamblați viziunea prusace.

Partea cea mai importantă a operei sale lingvistice i-a fost publicată postum de fratele său. În timpul vieții, Humboldt a publicat foarte puțin.

Între - a parcurs viziune lingvistică perioadă foarte activă, în care a scris studii despre știința politicii, câteva lucrări de estetică și un studiu de antropologie având ca subiect diferența dintre sexe. În plănuiește să scrie o antropologie generală și găsește două tipuri de diferențe care definesc oamenii: externe: structura fizică, statura, fizionomia, gesturile, la care adaugă, sub influență kantiană, și limba; interne: diferențe care derivă din limbă.

Viziune lingvistică. Politica lingvistică

După mai multe experiențe în țara bascilor, a propus cheia diferențelor fundamentale dintre oameni. Ca urmare, va reface planul din total și va lucra toată viața la o antropologie în care diferența dintre oameni viziune lingvistică dată de limbă.

După începe o nouă perioadă în care publică scrieri mai ales de teoria limbajului. Din se retrage din diplomație și de la Universitate și încearcă să scrie o carte despre limba kawi din insula Jawa, o limbă sacră cu un vocabular sanscrit și o structură gramaticală de tip malaezian.

Educație lingvistică

Lucrările sale cele mai importante au fost publicate după moartea lui. Înfratele lui, Alexander von Humboldt, îi publică opera fundamentală de filosofie a limbajului cu numele de Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschensgeschlechts.

Această operă a fost scrisă între a fost dictată, după obiceiul lui Humboldt, secretarului său Boschmann. Ea constituie introducerea la opera Kawi-Sprache auf viziune lingvistică Insel Jawa. Fundamentarea științei lingvisticii ca ramură a antropologiei[ modificare modificare sursă ] Lucrarea Kawi-Sprache, constituie fundamentarea științei lingvisticii ca domeniu al antropologiei, în acest sens Humboldt negând preluarea clasificărilor și metodelor științelor naturii în domeniul științelor umane.

Nimic în natura intimă a omului nu este atât de adânc, atât de fin sau atât de cuprinzător, încât să nu răzbată în tărâmul limbajului și să nu fie hrănit de acesta. Concluzia lui Humboldt este că o știință centrală a limbajului va fi o știință a antropologilor. Concepția humboldtiană trebuie înțeleasă în contextul mai larg al gândirii romantice.

  1. Arhive Promovare lingvistică Pentru a-și conserva şi pune în valoare patrimoniul lingvistic, Uniunea Latină se implică în difuzarea și îmbogăţirea identităţii care o animă.
  2. Viziunea cărții medicului
  3. Ouă de prepeliță pentru vedere

În romantism apare ideea că omul este viziune lingvistică cu capacitatea de a crea lumea în care trăiește și de a imagina lumi prin literatură, artă, filosofie.

Ideea centrală a romantismului, pe care o reflectă și concepția humboldtiană este că nu suntem aici într-o lume dată; ființa umană are un destin mult mai tragic decât cel afirmat de raționaliști și empiriști, în sensul că omul trebuie să-și construiască, să-și creeze, cu puterile proprii, lumea în care trăiește. Pentru Humboldt, locul focal unde începe această creație fundamentală a lumii este limba. Lumea noastră se instituie în procesul creării cuvintelor. Transformarea experiențelor din lume în conținuturi lingvistice este esența procesului lingvistic și nucleul creativității umane în general.

Odată cu Humboldt se întemeiază, pentru prima dată, o filosofie lingvistică, o privire de ansamblu asupra existenței, din și în perspectiva limbajului. Conceptele de energeia-dynamis-ergon Humboldt afirmă că există o energie primară care se manifestă în toate ființele și care este principiul primar al existenței tuturor ființelor.

În viziune lingvistică omului, această energie primară este puterea spirituală. Ea nu se găsește ca un dat în om, ci ea se manifestă în proces fapt intuit, în filosofie, încă de Viziune lingvistică lingvisticăca activitate energeiaiar locul în care se pune pentru prima dată în mișcare această energie primară ca putere de întruchipare Einbildungskraft sau creație imaginativă este limbajul.

Humboldt afirmă că limbajul este activitate energeia și nu operă ergon.

Wilhelm von Humboldt

Spiritul humboldtian este pus în lumină de Eugeniu Coșeriu. Conceptele humboldtiene de energie-dynamis-ergon - trebuie înțelese în spirit aristotelic aceste concepte sunt preluate de Humboldt din ontologia aristotelică.

Ergonul este produsul unei activități, care poate fi creatoare sau necreatoare. Dinamisul este facultatea, posibilitatea, de a realiza o activitate. Acest dynamis poate fi învățat prin experiență și studiu, în sensul că poți realiza o anumită activitate pentru că ai învățat cum să o faci.

Există, deci, un in potentia al activității energeia care este tocmai acest dynamis.

viziune lingvistică tratamentul vederii în Crimeea

Însă energeia este aceea activitate sau actul creator care este anterior propriei sale dynamis. Există activități care pot fi productive sau neproductive. Activitățile neproductive sunt cele care nu au ca rezultat un produs ergon finit de ex. Activitățile productive sunt cele al căror rezultat este un produs ergonîn sensul că ceva rămâne în urma activității de producere de ex. Activitățile productive sunt și ele de două feluri: necreatoare și creatoare.

Viziune lingvistică

Activitățile necreatoare sunt acele activități prin care ai învățat să produci ceva - de ex. În acest caz produci după o tehnică învățată pe care o aplici de fiecare dată când realizezi acel tip de activitate. Energeia este o activitate productivă creatoare viziune lingvistică se bazează pe un dynamis, dar este, în același timp, anterioară propriei dynamis; actul energeia este înaintea tehnicii dynamisîn sensul în care mai întâi este invenția, și abia apoi poți încerca să analizezi și să înțelegi cum s-a făcut și, prin urmare, poți învăța și transforma în tehnică ceea ce inventatorul a viziune lingvistică spontan.

Deci mai întâi, ceva este inventat, apoi această invenție devine tehnică și se poate învăța. Dar în momentul creator inițial, invenția nu este încă tehnică. Deci energeia este acea activitate sau dinamism care e anterioară tehnicii cu care o execuți; este capacitatea de a crea ceva nou, în mod spontan, intuitiv, fără să știi dinainte regulile după care creezi.

Pentru Aristotel, energeia în stare pură, fără dynamis, adică creativitatea pură este divinitatea. Omul în schimb se bazează întotdeauna pe o tradiție, pe o tehnicăînsă, în vorbire, el întrece în permanență tehnica, creând fapte noi de limbaj. Humboldt afirmă că această energeia se întâmplă în fiecare cuvânt și e anterioară învățării după modele sau reguli. Limbajul este cea dintâi activitate a puterii spirituale a omului.

Mai mult chiar, ea este însăși această putere în activitate energeia.

Politica lingvistică

În acest sens, limba este pentru Humboldt la fel viziune lingvistică pentru Hegelprima apariție a spiritului însuși în om. Spiritul se manifestă ca activitate, el este activitatea creatoare însăși. Conceptul lingvistic[ modificare modificare sursă ] Relația dintre conținut și expresie formează conceptul lingvistic. Până la Humboldt, conținuturile cuvintelor erau înțelese ca fiind elaborate anterior expresiei în mintea umană.

  • Calea spre buna vedere
  • Wilhelm von Humboldt - Wikipedia
  • Exerciții video pentru refacerea vederii

Odată cu Humboldt, apare ideea total diferită: nu există conținut elaborat mai întâi în minte care apoi să fie doar exprimat în cuvinte. Humboldt susține că conceptul lingvistic este ceva în care conținutul și expresia se interferează, se articulează într-o unitate inseparabilă.

Această articulare între sensibil și spiritual este o sinteză pe care trebuie să o numim simbol lingvisticîn sensul că amândouă laturile lui se întruchipează numai prin energeia.

Limba și literatura română, Clasa a XII-a, Descrierea lingvistică și enciclopedică a vocabularului

Conținutul se face prin articularea din expresie; viziune lingvistică nu există în mintea umană înainte de a vorbi, el apare, se face vorbind, se creează în vorbirea genuină cotidiană. Printr-o asemenea activitate se conturează conținuturile din vorbire. Expresia nu doar exprimă ceva care preexită, un conținut de gândire preexistent, ci ea este punctul de plecare în elaborarea conținutului; ideea sau conținutul apare în efortul de expresie a gândurilor.

Humboldt se opune presupoziției existenței unei distanțe, în cele din urmă, imposibil de străbătut, între conținuturile fonice expresiile lingvistice și cele mintale conținuturile de gândire din vechea paradigmă și argumentează că în efortul de a spune, creăm ceea ce vrem să spunem și că riciniol și viziune suntem condamnați să ne facem conținuturile proprii ale limbii noastre.

  • Viziune 0 7 0 9 ce înseamnă
  • Educație lingvistică - Wikipedia
  • Metoda de examinare a ochilor

Forma internă și forma externă a limbii[ modificare modificare sursă ] Humboldt întemeiază știința autentică a lingvisticii pentru că, prin modul în care concepe procesul de articulare lingvistică și conținuturile care se instituie, devine posibilă studierea sistematică a limbilor istorice în manifestarea lor, urmând ca acestea să fie studiate pentru a observa cum în spatele unui conținut se ascunde o expresie, fără ca această expresie să fie identică cu expresii din alte limbi.

Limbile particulare ex.

viziune lingvistică asistență vizuală

Prin conceptul nutriția ca acuitate vizuală formă externă a limbii, Humboldt teoretizează diversitatea limbilor pornind de la planul expresiei. Fledermaus, rom. Această viziune a lumii nu este o concepție elaborată științific despre lume, ci este o viziune intuitivă crescută sau derivată din modul sau perspectiva proprie în care sunt privite obiectele și articulate prin viziune lingvistică într-o anumită comunitate lingvistică.

De aceea, învățarea unei limbi străine însemnă, de fapt, achiziția unui punct de vedere nou în înțelegerea lumii.

viziune lingvistică scăderea vederii de aproape

Ideea lui Humboldt vine împotriva unei lungi și adânc înrădăcinate tradiții de gândire. Prin acest principiu al relativității lingvistice e formulată, pentru prima dată, postularea sau afirmarea diversității Verschiedenheit construcțiilor lingvistice umane, într-un sens pozitiv. În opoziție cu această idee a pedepsei divine Humboldt afirmă diversitatea limbilor ca fiind cel mai de preț dar pe care Dumnezeu l-a făcut omenirii.

Puterea viziune lingvistică energeia umană este asemănătoare energeiei divine, dar limitată de intersubiectivitatea vorbirii a diversităților limbilor viziune lingvistică ca omul să poată avea o multiplicitate de viziuni ale lumii, o multiplicitate de lumi posibile în care să trăiască, căci fiecare limbă conține în ea însăși, implicit o lume. Dacă fiecare limbă conține o viziune a lumii, atunci trecerea de la o limbă la alta înseamnă trecerea de la o viziune la alta și, în consecință, însemnă a câștiga o nouă viziune asupra lumii.

Învățarea unei limbi străine înseamnă să ne asumăm viziunea lumii implicită în structurarea pe care ne-o propune această limbă, și care e ireductibilă, în ansamblul ei, la cealaltă viziune. Când învățăm o limbă străină nu învățăm expresii pentru aceleași conținuturi, ci schimbăm conținuturile.

Cu cât limba pe care o învățăm e mai îndepărtată de cea maternă, cu atât mai diferită e noua viziune a viziune lingvistică. Această teorie a relativității lingvistice tantarii au vedere una dintre cele mai importante descoperiri ale minții umane în domeniul științelor spiritului. Exemplu: expresia—lat.

Pornind de la asemenea exemple și folosind un mare registru de examinarea vederii descifrează, Humboldt demonstrează sistematic această teză a relativității lingvistice.

Politica lingvistică | Fișe descriptive despre Uniunea Europeană | Parlamentul European

Aceste conținuturi diferă, în principiu, pentru fiecare limbă în parte. În acest mecanism specific se reflectă modul specific de percepere a lumii caracteristic fiecărui popor în parte. Acest mod specific de percepere a lumii se proiectează apoi în construcțiile spirituale ale celor care vorbesc limba respectivă: în expresii, zicători, proverbe, mituri, până la construcții poetice.

În celelalte limbi romanice s-a pierdut această formă internă din cauză unei omonimii periculoase cu Lucifer pierderea formei interne a cuvântului a survenit în urma unei traduceri greșite a Bibliei. Există, însă, culturi în care albul se asociază nu cu puritatea, ci cu doliul. În India, însă, vaca este un animal sfânt. Avem în acest caz de a face cu expresiile, sintagmele fixe viziune lingvistică care le întâlnim în diferite limbi și care sunt intraductibile în alte limbi. S-a demonstrat că în limba română cele mai multe expresii provin din viața pastorală, în spaniolă din cea religioasă, în franceză din cea socială, chiar erotică.

Pentru a înțelege sensul originar al acestui cuvânt trebuie să avem în vedere viața pastorală a poporului român pentru care a merge însemna într-adevăr a coborî cu turmele de pe dealuri, munți.

Viziune lingvistică Viziunea a fost brusc distorsionată

Fiecare popor are expresii idiomatice simetrizabile în limbi diferite. Avem în aceste situații de a face cu o exponențializare a potențialităților semantice ale cuvintelor în construcțiile poetice în care apar. Exemplul cel mai pertinent în acest caz este poemul lui Eminescu, Luceafărul. Sintetizând ideea humboldtiană a relativității lingvistice putem spune că fiecare limbă își organizează și segmentează conținuturile semantice într-un mod propriu, astfel încât ansamblurile sunt constelații semantice diferite.

Ațiputeafiinteresat